Am inceput-o cand inca eram la cursul de pictura. Se vrea o reprezentare nonconformista sau modernista a Evei in momentul in care comite pacatul originar. Am schitat-o atunci in graba fara sa am vreun gand de a o continua si in ce fel. Zilele acestea am scos-o din dulap si am terminat-o. A fost a doua lucrare careia i-am dedicat mai mult timp si seriozitate. In general pictez in graba, parca abia asteptand sa scap.

Prima a fost lucrarea pentru expozitie. Ambele sunt compozitii, care au in centru femei si teme mai putin vesele.

Probabil ca voi continua sa abordez astfel de teme pentru o perioada desi nu este directia in care vreau sa ma indrept.

As vrea ca ceea ce pictez, ceea ce creez in genera,l sa bucure oamenii, nu sa-i intristeze. In acelasi timp nu vreau sa ignor nici o idee pe care o am si stiu ca in timp ideile ciudate vor fi inlocuite cu unele mai vesele.

Staring at the sun sau, in traducerea mea, Privind fix la soare este o carte ce trateaza anxietatea in fata mortii si cum sa o depasesti. Irvin Yalom, autorul acestei carti, este un profesor de psihologie de la Universitatea Stanford si un cunoscut psiho terapeut si scriitor.

Cartea doreste a face diferenta intre frica de moarte pe care o simtim cu totii si teroarea cu care unii  se pot confrunta in diverse stadii ale vietii. Teroarea este cea care acapareaza fiinta umana, ii influenteaza alegerile si o priveaza de liniste.

Dr. Yalom considera ca frica, gandurile legate de moarte sunt inhibate din primii ani de viata si pana la pubertate, ca apoi acestea sa erupa brusc, in adolescenta: unii se gandesc la sinucidere, altii prefera roluri de executori in jocurile video sau vizioneaza filme horror. Altii sfideaza moartea asumnadu-si riscuri foarte mari.

Pe masura ce adolescentul se maturizeaza, frica de moarte este inlocuita cu alte doua preocupari majore: intemeierea unei familii si construirea unei cariere.  Apoi, pe la mijlocul vietii, frica de moarte revine: uneori in planul constient al individului, alteori mascata de alte frici/trairi.

Titlul acestei carti este o paralela intre greutatea de a privi fix soarele si greutatea de a te confrunta cu gandurile despre moarte.

De aceea, multi dintre noi ne formam metode prin care sa diminuam teroarea. Unii sunt salvati de o credinta puternica in D-zeu, altii se proiecteaza in viitor prin intermediul copiilor, altii se imbogatesc, devin faimosi etc.

Sunt multi totusi care pur si simplu nu pot sa faca fata acestui sentiment. Dr. Yalom ne da acces, in cartea sa, la multe sedinte de terapie avute cu indivizi mai tineri sau mai batrani, mai mult sau mai putin constienti de acest sentiment si ofera cateva metode de a accepta acest moment din existenta fiecaruia.

Iata cateva paragrafe care mi-au captat atentia:

While reflecting on the plane home about the reunion, Barbara had an epiphany that permitted her a new perspective on death. Perhaps death was not quite the annihilation she had thought. Perhaps it was not so essential that her person or even memories of her person survived. Perhaps the important thing was that her ripples persist, ripples of some act or idea that would help others attain joy and virtue in life, ripples that would fill her with pride and act to counter the immorality, horror, and violence monopolizing the mass media and the outside world.

It is only what we are that truly matters. A good conscience, Schopenhauer says, means more than a good reputation. Our greatest goal should be good health and intellectual wealth, which lead to an inexhaustible supply of ideas, independence, and a moral life. Inner equanimity stems from knowing that it is not things that disturb us, but our interpretations of things.

… you can take with you from this world nothing that you have received; you can take only what you have given. A secular interpretation of this drama (este vorba aici despre o drama religioasa medievala numita Everyman) suggests that rippling—that is, the realization of your good deeds, of your virtuous influence on others that persists beyond yourself—may soften the pain and loneliness of the final journey.

The way to value life, the way to feel compassion for others, the way to love anything with greatest depth is to be aware that these experiences are destined to be lost.

Oamenii din jurul tau sunt acolo fie pentru a te ajuta sa te vindeci fie pentru a-i ajuta sa se vindece. Este o idee intalnita intr-un articol citit recent.

Gandindu-ma mai mult la ea mi-am dat seama ca nu m-am intrebat niciodata ce as putea invata eu de la oamenii din jurul meu.  Pana la urma suntem cu totii din acelasi material.  O trasatura de caracter, un obicei pe care un om le are ar trebui sa le poata avea si altul.

M-am gandit apoi la prietenele mele si la ce invataturi pot extrage din felul in care isi traiesc viata. Le insir mai jos, fara a le mentiona si numele.

• Discretia si rabdarea sunt calitati nepretuite in relatia cu un barbat
• Sa fii mama nu te impiedica sa fii fericita, sa ai timp de tine insati, sa te dezvolti personal
• Perseverenta te poate aduce acolo unde-ti doresti
• Poti sa fii optimist chiar si in cele mai rele conditii
• Sportul iti poate aduce satisfactii nebanuite
• Autocunoasterea este un job full-time
• Nu este niciodata prea tarziu pentru a avea curajul sa visezi

Vi s-a intamplat sa vreti sa argumentati ceva dar sa nu gasiti exact cuvintele potrivite sau exemplul necesar pentru a va face intelesi?

Citeam de curand articolul acesta care vine in sprijinul ideii mele. Internetul este in continua schimbare, evolueaza cu o viteza nebanuita si asa se intampla si cu comportamentul internautului.

Sunt multe idei care in urma cu un an, poate cateva luni, erau adevarate si acum nu mai sunt.

Ideea ca oamenii nu dau scroll si trebuie pus totul in prima parte a ecranului este un exemplu de comportament “expirat” al internautului si autorul articolului o explica foarte bine.
As spune ca odata cu invazia de blog-uri sau de galerii foto (doua exemple care mi-au venit rapid in minte), oamenii sunt chiar tentati sa dea scroll.

In plus nu cred ca mai suntem in perioada cand putem “pacali” utilizatorul, inghesuind totul in partea de sus sau folosind tot felul de smecherii pentru a-l face sa dea click.

Din contra, utilizatotul de internet este din ce in ce mai destept si s-a obisnuit sa filtreze informatia. Cred ca manifestand respect pentru timpul acestuia putem sa-i captam atentia. Odata captata, acesta va stii sa caute ce-l intereseaza chiar daca informatia se afla la distanta de mai multe scroll-uri.

Am publicat aici o parte din lucrarile facute la cursul de pictura de la Cercul Militar. Mai jos sunt altele facute in a doua parte a cursului.

S-a terminat cursul de Arte Plastice de la Cercul Militar National. La final de curs fiecare cursant a facut cate o lucrare pentru expozitie. Ieri am avut vernisajul intr-o sala micuta si draguta unde s-au inghesuit o gramada de oameni, prietenii si rudele cursantilor, pentru a vedea rezultatul muncii de un an.

Ma bucur ca am urmat acest curs si cu siguranta voi reveni la anul. Am avut norocul s-o cunosc pe doamna profesoara Violeta Antonovici si astfel mi-am dat seama cat de importanta este relatia dintre profesor si elev. Este prima profesoara de care ma simt apropiata sufleteste si acest lucru m-a ajutat foarte mult. Un alt motiv de bucurie este si faptul ca am inceput sa ma cunosc mai bine. Pictura te ajuta in acest sens.

Cateva poze de la vernisaj puteti gasi pe blogul Luizei. Din pacate eu nu mai am aparat de fotografiat. :)

Timpul liber a devenit foarte important pentru mine. Unul dintre motive este si faptul ca ma gandesc foarte des la moarte. Incerc sa ma impac cu ideea. Simt ca fac progrese.

Pe de alta parte aceste ganduri ma fac sa pretuiesc mai mult clipa. A devenit foarte important sa pot sa aleg cum sa-mi petrec tot timpul, sa am mai mult timp pentru a medita la diverse lucruri si a intelege toate intamplarile si oamenii  importanti din viata mea.

De asemenea, timpul liber, e bine stiut ca iti incarca bateriile atunci cand il petreci intr-un mod relaxant.

Stefan Sagmeister vorbeste despre puterea timpului liber intr-un talk pe TED. O data la 7 ani inchide firma sa de design pentru 1 an pentru a-si reincarca bateriile. Mi se pare genial. Ma bucur ca exista astfel de oameni.

In aprilie am fost in cantonamentul unei noi serii de cursanti la Roza Vanturilor. M-am imprietenit aici cu Adi care a adus cu el o carte despre meditatie de Krishnamurti. Am citit cateva pagini si m-a incitat. Revenind acasa l-am cautat pe net si am dat peste alta carte: Educatia si semnificatia vietii.

Krishnamurti pune accentul foarte mult pe explicarea notiunii de educatie. Pe intreg parcusul cartii se intoarce asupra acestei notiuni definind-o din nou. In acceptiunea sa educatia este cunoaseterea propriei persoane. Inlesnirea acestui proces la copii poate fi facuta de un educator adevarat,  prin aceasta intelegand un educator care reuseste sa ajute invatacelul nu facand uz de autoritate ci cooperand cu acesta, invatandul nu ce sa gandeasca ci cum sa gandeasca. De asemenea principalul rol al educatorului este de a observa cu rabdare si foarte mare atentie trasaturile, drepinderile, inclinatiile copilului si de a-i studia fricile si a-l ajuta sa scape de ele.

“The help we need does not lie outside ourselves. We do not have to beg for help; it comes without our seeking it when we are humble in our dedicated work, when we are open to the understanding of our daily trials and accidents.

We must avoid the conscious or unconscious craving for support and encouragement, for such craving creates its own response, which is always gratifying. It is comforting to have someone to encourage us, to give us a lead, to pacify us; but this habit of turning to another as a guide, as an authority, soon becomes a poison in our system. The moment we depend on another for guidance, we forget our original intention, which was to awaken individual freedom and intelligence.”

Thinking with type este prima carte citita despre typography. Am cautat mult pana s-o descopar. Doream o carte care sa vorbeasca despre the basics.
Exista mai multe carti interesante pe acest subiect insa din cate m-am documentat aceasta este singura care se adreseaza incepatorilor si o face intr-o maniera organizata si usor de digerat.

Cartea este structurata in trei capitole: Letter, Text, Grid.

• Letter. Vorbeste despre anatomia unei litere cat si putina istorie
  “When choosing a font, graphic designers consider the history of typefaces and their current connotations as well as their formal qualities.”
• Text: Aflam cum trebuie tratat un paragraf sau un bloc de text
  “One of design’s humane function is to help readers avoid reading”
• Grid: Sisteme de organizare a continutului pe mai multe medii
  “Designers focus much of their energy on margins, edges, and empty spaces, elements that oscillate between present and absent, visible and invisible.”

In incheiere Ellen Lupton ne da cateva lectii scurte despre punctuatie.

De ceva timp am inceput sa fac portrete. Unele imi ies, altele mai putin. Nu intentionez sa ma specializez in asta. Intentionez sa cunosc perfect intreg corpul uman. Binenteles. este mai atragator sa desenezi fete decat membre sau altceva.

M-am axat mai mult pe barbati iar cand am incercat sa fac si femei, in ultimele zile, mi-am dat seama cata dreptate are doamne mea profesoara cand spune ca cel mai greu de desenat sunt oamenii frumosi pentru ca sunt simetrici.

Nu experimentez foarte mult de la un desen la altul, cred ca din comoditate. Schimbarile pe care le fac in modul de a desena sunt minore insa incet incet introduc si ceva nou: fie ca e vorba de a combina doua materiale de desenat, fie ca e vorba de cat contrast are lucrarea. O sa ma mai gandesc la asta. Cred ca trebuie sa risc mai mult, sa ma joc mai mult, sa am mai mult curaj.