De ceva timp am inceput sa fac portrete. Unele imi ies, altele mai putin. Nu intentionez sa ma specializez in asta. Intentionez sa cunosc perfect intreg corpul uman. Binenteles. este mai atragator sa desenezi fete decat membre sau altceva.
M-am axat mai mult pe barbati iar cand am incercat sa fac si femei, in ultimele zile, mi-am dat seama cata dreptate are doamne mea profesoara cand spune ca cel mai greu de desenat sunt oamenii frumosi pentru ca sunt simetrici.
Nu experimentez foarte mult de la un desen la altul, cred ca din comoditate. Schimbarile pe care le fac in modul de a desena sunt minore insa incet incet introduc si ceva nou: fie ca e vorba de a combina doua materiale de desenat, fie ca e vorba de cat contrast are lucrarea. O sa ma mai gandesc la asta. Cred ca trebuie sa risc mai mult, sa ma joc mai mult, sa am mai mult curaj.
Nu mi-am pus problema ca petrecand mult timp pe internet: google, retele sociale, messenger, mail de fapt irosesc mult timp si mai ales imi statornicesc din ce in ce mai mult un obicei: acela de a actiona dezorganizat si mai mult condusa de trend-urile de pe internet.
Pana acum am fost fermecata de rapiditatea cu care informatia circula si dominata de o dorinta avida de a descoperi cat mai multe, de a beneficia la maxim de aceasta comoara care este internetul.
Schimbarea atitudinii (sau dorinta de a face acest lucru) a venit in ultimul timp cand am un scop atat de bine definit si pe care mi-l doresc implinit cat mai repede. Acesta nu se poate realiza stand online ci lucrand offline si studiind organizat.
Ei bine ma intreb acum, dupa multi ani de online, cum sa scap de tentatia lui.
Ca sa aflu raspunsul trebuie sa vad cum se manifesta tentatia.
1. Deseori imi vine cate o idee pe care trebuie sa fac research: fie ca este un cuvant pe care nu-l stiu si vreau sa-l caut in dexonline, fie ca aud de o personalitate pentru prima oara si vreau sa citesc despre ea, fie ca aflu despre un filmulet funny de pe youtube … reactia este sa caut imediat pe Google.
Solutie: o agenda pe care imi notez toate aceste nevoi ultra-urgente. Mai tarziu le voi selecta doar pe cele care mi se vor parea cu adevarat importante si le voi studia pe rand.
2. Care este primul lucru pe care il fac cand deschid calculatorul? Deschid Twitter, Facebook, Mails. Se iroseste cel putin o ora de dimineata cand se presupune ca esti cel mai in forma.
Solutie: Renunt la retelele sociale si le verific mai tarziu in pauza de masa sau seara inainte de culcare. Pot sa fac asta? Nu stiu… dar pot incerca.
3. Rasfoirea blogurilor. Aici problema nu este asa mare. Nu citesc multe bloguri iar cele care nu au legatura cu designul se pot numara pe degete. Am incercat la un moment dat sa citesc business. Inutil. Nu ma intereseaza.
4. Mess-ul. Ei bine aici e dificil. Nu sunt de acord cu a sta pe invisible pe mess. Fie esti online, fie nu esti. Iar daca esti online nu poti sa pui mesaje la status de genul “nu ma deranjati pentru nimic in lume“. Mi se pare absurd. Mai bine iesi. Aici solutia este sa nu te intinzi la discutie cand esti ocupat si sa-ti stabilesti niste intervale cand poti vorbi mai mult.
Cam astea sunt regulile pe care pot sa mi le pun eu.
Acum ar trebui sa enunt 10 porunci, reguli dupa care ma ghidez eu in viata. A fost funny pentru ca m-am intrebat in primul rand daca exista. Da, sunt cateva lucruri insa nu le-am pus niciodata la un loc si nici nu pot spune ca le respect intocmai ci sunt mai degraba un ideal la care aspir sau o directie care mi-o impun si incerc sa o respect. Cu siguranta sunt chestii in care cred cu tarie.
1. Fii curajos.
2. Fii autentic.
3. Fii milostiv.
4. Fii iertator.
5. Iubeste natura.
6. Iubeste viata.
7. Iubeste frumosul.
8. Mergi inainte.
9. Ai incredere.
10. Viseaza.
Le-am insirat in ordinea in care mi-au venit in minte si nu am stat foarte mult sa ma gandesc. Au venit din suflet.
Asa si ca sa i-o fac lui Boar ii pasez lui leapsa. Nah.
Am cautat pe net cateva poezii despre femei si am dat peste Warning de Jenny Joseph, care este dupa cum zice Wikipedia cea mai populara poezie de dupa razboi din UK.
When I am an old woman I shall wear purple
With a red hat which doesn’t go, and doesn’t suit me.
And I shall spend my pension on brandy and summer gloves
And satin sandals, and say we’ve no money for butter.
I shall sit down on the pavement when I’m tired
And gobble up samples in shops and press alarm bells
And run my stick along the public railings
And make up for the sobriety of my youth.
I shall go out in my slippers in the rain
And pick flowers in other people’s gardens
And learn to spit.
You can wear terrible shirts and grow more fat
And eat three pounds of sausages at a go
Or only bread and pickle for a week
And hoard pens and pencils and beermats and things in boxes.
But now we must have clothes that keep us dry
And pay our rent and not swear in the street
And set a good example for the children.
We must have friends to dinner and read the papers.
But maybe I ought to practice a little now?
So people who know me are not too shocked and surprised
When suddenly I am old, and start to wear purple.
Mai jos este traducerea, mai mult sau mai putin exacta, fara a fi insa poetica.
Cand voi fi batrana voi purta violet
Cu o palarie rosie care nu se asorteaza si care nu mi se potriveste.
Si imi voi cheltui pensia pe beandy si pe manusi de vara
Si sandale de satin si voi spune ca nu mai sunt bani pentru unt.
Ma voi aseza pe trotuar cand sunt obosita
Voi incerca toate produsele in magazine si voi apasa semnalele de alarma
Si voi atinge cu bastonul gardurile publice
Si imi voi lua revansa pentru toata sobrietatea din tinerete.
Voi iesi in papuci in ploaie
Si voi culege flori din gradinile altora
Si voi invata sa scuip.
Poti sa porti tricouri oribile si sa te ingrasi mai mult
Si sa mananci 1 kil jumate de carnati dintr-un foc
Sau doar paine cu muraturi pentru o saptamana
Si sa strangi creioane si stilorui si suporturi de pahare in cutii
Dar acum trebuie sa avem haine care ne tin uscati
Si sa ne platim chiria si sa nu injuram in strada
Si sa dam un exemplu bun copiilor
Trebuie sa invitam prietenii la cina si sa citim ziarele.
Dar poate ar trebui sa exersez putin de acum?
Astfel ca oamenii care ma cunosc sa nu fie prea socati si surprinsi
Cand dintr-odata, batrana fiind, voi incepe sa port violet.
Mi-a placut si mentionez ca fac unele dintre lucrurile de mai sus fara a fi batrana. Cu siguranta pana la batranete le voi fi facut pe toate. :))
Artnatomia este o aplicatie care iti arata care sunt muschii fetei si ce expresii faciale produc ei. Este foarte utila pentru cei ce deseneaza portrete mai ales din imaginatie.
Pentru mine explicatiile in engleza cu termeni de anatomie sunt putin greoaie dar oricum cel mai important este sa analizezi imaginile si animatiile. Sunt revelatoare.
La cursul de arte plastice este frumos pentru ca doamna profesoara, Violeta Antonovici, are un fel aparte de a preda si de a fi.
Nu pot sa spun ca nu am avut norocul sa dau peste profesori buni de-alungul scolii. Am avut, insa, nu am avut ocazia sa ma apropii prea mult sufleteste de ei.
Acum este diferit. Este si datorita materiei predate. Nu poti sa inveti arte plastice fara sa-ti deschizi sufletul. Este minunat sa vezi cum un om cu o personalitate puternica stie sa ofere fiecaruia lauda cuvenita (pentru ca are una pentru fiecare), stie sa aiba rabdare pana cand considera ca elevul este pregatit sa-i asculte critica si poate sa isi arate elevilor sai fara retinere emotiile pe care arta le starneste in dansa.
Am inceput acest curs ca un prim pas in noul drum ales, acela de designer grafic. Inca nu ma pot numi astfel insa simt cum ma schimb si cum ma ajuta acest curs sa cresc. Multe din sfaturile, de altfel simple, pe care le ascult la curs mi se intampla sa mi le amintesc in momentul cand lucrez ceva pentru un design web… fie ca editez o poza si imi dau seama ca lumina nu e suficienta, fie ca pozitionez un element intr-un design si-mi dau seama ca nu este echilibrata compozitia… incet incet, prin exercitiu, se formeaza acea deprindere pe care designerii experimentati o au.
Am reusit saptamana trecuta sa pozez toate picturile facute pana acum. Uitandu-ma in urma sunt fericita cu ce am facut pana acum. Mai jos sunt cateva dintre ele.
De curand am inceput sa ma uit la anime-uri, filme de animatie japoneze. Cum a inceput totul? Una dintre melodiile mele preferate este Build me up buttercup si intotdeauna o ascult de pe youtube si ma uit la un anume filmulet unde sunt prezentate secvente din niste anime-uri.
Ei bine intr-o zi mi-a venit ideea sa caut aceste filme. In urma cautarilor am ajuns la alte filme si in cele din urma am descarcat Spirited Away, un anime de Oscar produs de Hayao Miyasaki. Nu m-am oprit aici. Am vazut mai apoi Howl’s Moving Castel si Ponyo.
Cateva cuvinte despre fiecare:
Spirited Away – Povestea unei fetite care devina prizoniera unei lumi a spiritelor impreuna cu parintii lor. Se lupta pentru a-i salva pe acestia care se transformasera in porci. Dincolo de asta este povestea unei fetite care isi descopera curajul prin intermediul dragostei.
Howl’s Moving Castle – O feta cuminte, singuratica este transformata de o vrajitoarea rea intr-o batrana. Ea porneste intr-o calatorie lunga pentru redobandirea tineretii. Pe acest drum intalneste dragostea si ajutarea barbatului iubit si a noilor prieteni pe care si-i face ajunge sa fie mai presus de aspectul ei exterior.
Ponyo – O poveste adorabila, pentru copii, despre o prietenie pura si de nedespartit dintre un baietel si un pestisor care vrea sa se transforme in fetita, despre frumusetea descoperirii celui de langa tine. Amandoi sunt in stare sa renunte la ceva important pentru a fi impreuna.
Desi filmele lui Hayao nu contin efectele impresionante ale filmelor din ultimii ani, te surprind prin poveste si prin frumusetea lumii japoneze.
In continuare vreau sa vad doua filme japoneze mai vechi din trecare unul tot un anime de Miyazaki iar celalalt povestea adevarata a unui caine care ii ramane fidel stapanului sau chiar si dupa moartea acestuia.
Luiza sau vulpitza cum ii spune numele blogului mi-a dat aceasta leapsa. De obicei nu sunt adepta acestui joc insa acesta mi s-a parut interesanta.
1. Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?
Nu indoi marginile cartii. Imi doresc sa folosesc semne de carte dar de cele mai multe ori uit sa le folosesc sau le ratacesc. De aceea uneori ma uit la numarul paginii sa stiu unde am ramas. Sau daca nu fac asta atunci mi se intampla sa citesc mai multe paragrafe din nou, ceea ce nu e o problema.
2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi dacă “da” care a fost aceasta?
Ah, intrebare capcana. Nu tin minte sa fi primit in ultimul timp. Sper ca nu gresesc. :))
3. Citiţi în baie?
O, da!
4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi dacă “da” care ar fi fost aceasta?
Da m-am gandit desi ar fi un proiect indraznet avand in vedere ca nu pot sa spun ca am citit multe carti. Nu cred ca oricine poate sa scrii o carte. In plus ai o responsabilitate destul de mare fata de viitorii tai cititori de a le oferi informatii bine documentate si de a nu le umple capul cu prostii. :)
5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?
Nu pot sa spun prea multe despre asta. Nu mi se intampla sa citesc colectii. De curand insa mi-am propus sa citesc toate cartile din colectia Jacques Salome de la editura Curtea Veche.
6. Care este cartea preferată?
Nu am, probabil datorita faptului ca nu am citit atat de multe. Imi plac foarte mult cartile de psihologie practica si cele ale lui Agatha Christie.
7. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?
Nu am facut asta pana acum.
8. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?
Da, mi-ar placea. Nu cred ca le-as spune ceva. As asculta.
9. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?
Da cu cei apropiati.
10. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?
Imi aleg cartile singura de cele mai multe ori de la targuri de carte sau din librarii. Ma uit la coperta, le rasfoiesc, citesc cateva paragrafe. Este o alegere impulsiva.
11. Care credeţi că este o lectură “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie să o citească?
Nu stiu.
12. Care este locul preferat pentru lectură?
In pat.
13. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?
Nu ascult muzica.
14. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?
Da, Harry Potter. Dar as citi majoritatea cartilor in format electronic. E adevarat ca e foarte placut sa poti mirosi o carte dar e la fel de placut sa poti mari dimensiunea fontului cand te dori ochi. :)
15. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?
Rar si carti imprumutate.
16. O carte este pentru mine… Cum aţi descrie o carte?
O bucatica dintr-un om.
Dau mai departe leapsa Alinutei care nu ezita sa ma taxeze de cate ori are ocazia pentru greselile mele gramaticale si lui Boar caruia i s-a parut interesanta aceasta leapsa.
Zilele trecute am vazut filmul Helvetica. Nu am putut sa-l vad intr-o singura repriza. Am avut nevoie de 3 zile pentru a-l vedea. Unele secvente a trebuit sa le vad de doua ori.
Filmul este un documentar creat in jurul celui mai cunoscut si mai folosit font din ultimii zeci de ani: Helvetica. Unii il detesta, altii il iubesc, majoritatea il respecta. Oricum ar fi Helvetica nu poate trece indiferent.
Primul nume al fontului a fost Neue Haas Grotesk insa dorinta celor ce l-au creat era sa devina un font larg raspandint in Europa deci nu putea sa pastreze acest nume greu de pronuntat. S-a propus mai tarziu sa se numeasca Helvetia dupa numele latin al Elvetiei insa nu toti cei implicati in procesul decizional au fost de acord. Urmatoarea propunere care a fost si acceptata a fost Helvetica.
Multi designeri de fonturi celebri au dat curs invitatiei lui Gary Hustvit pentru a impartasi cate putin despre parerile, experientele si amintirile lor in legatura cu Helvetica.
Un film minunat pe care il voi vedea de mai multe ori pentru ca sunt sigura ca sunt o multime de detalii noi pe care le voi descoperi la fiecare vizionare.
Verdana a fost creat in 1996 de catre Matthew Carter la cererea Virginiei Howlett care lucra pe vremea aceea la Microsoft. Inainte de Verdana exista fontul MS Sans Serif care avea dezavantajul de a avea doar doua marimi si a nu fi scalabil. S-a simtit nevoia unui font scalabil si lizibil si astfel a luat nastere Verdana.
Matthew Carter este si designerul fonturilor: Georgia si Tahoma. Tahoma, de fapt, este o versiune condensata a fontului Verdana. Acesta din urma este foarte lat si nu se preteaza pentru heading-uri asa ca poate fi inlocuit cu incredere cu Tahoma.
Numele de Verdana este o combinatie intre Verde (Washington-ul si Seattle-ul sunt recunoscute ca niste zone verzi) si Ana (numele fiicei mai mari a Virginiei).
De la aparitia lui, fontul a devenit foarte popular fiind pe locul 5 in preferintele utilizatorilor de Windows si pe locul 6 in preferintele utilizatorilor de MAC OS.
