Miercuri am fost la ziua de inovatie din cadrul evenimentului Zilele Biz. Mai exact am participat la conferinta a doua – Puterea design-ului si la seminarul ADN-ul inovatiei in afacerea ta.

A inceput interesant, s-a terminat interesant insa partea din mijloc a fost cam plictisitoare. 

Mi-au placut in mod deosebit prezentarea lui Cristian “Kit” Paul si seminarul lui Stephen Welch. 

Cristian “Kit” Paul ne-a vorbit despre ce este de fapt design-ul, cum este vazut el prin ochii unor personalitati ale domeniului si ne-a prezentat doua studii de caz: Albalact si Domo. In ambele cazuri conditia clientului a fost sa obtina rezultate excelente cu un buget restrans.

Ascultand prezentarea lui mi-am dat seama de un lucru: o agentie care poate sa faca lucruri marete doar pe bani multi este ineficienta si lipsita de creativitate!

… sau mai bine zis dintre cei americani si restul?

Orice conferinta mai importanta de la noi incepe cu un discurs din partea unui speaker strain, invitatul special. Apoi urmeaza alti invitati romani. 

Am observat ca exista o diferenta destul de mare intre cele doua tipuri de prezentari. Speakerii americani sunt mai amabili, mai zambitori cu o atitudine pozitiva mereu. De asemenea au intonatie si stiu sa-si modeleze vocea astfel incat sa capteze atentia publicului. Discursul este in general clar structurat si concentrat pe niste idei simple. 

In contrast, prezentarile romanilor sunt in general plate si chiar plicticoase. Am vazut multi speakeri care isi pierd usor amabilitatea cand sunt confruntati cu intrebari mai incomode. In plus romanii intotdeauna incearca sa spuna cat mai mult intr-un timp scurt. Nu este o treaba usoara sa sintetizezi.

De curand am aflat de atelierele organizate de Fundatia Calea Victoriei. M-am bucurat foarte mult sa-l descopar anume pe unul dintre ele: Povestile Bucurestiului si Calea Victoriei. Ceea ce m-a atras a fost ca atelierele nu se tin intr-o locatie fixa. De fiecare data cursantii se intalnesc in alta locatie din Bucuresti cu insemnatate isorica. In plus oamenii care sustin aceste ateliere nu sunt numai cadre didactice respectate ci in primul rand oameni foarte pasionati, oameni fericiti sa impartaseasca aceasta pasiune cu invataceii.

Desi atelierul cu pricina a inceput deja de o buna perioada de timp astfel ca acum este la jumatate, doamna Sandra Ecobescu, presedinte a fundatiei, nu a ezitat sa ma accepte printre studianti.

Astfel ca astazi am petrecut 2 ore interesante la Scoala Centrala, ascultand povestirile doamnei Georgeta Filitti despre scolile bucurestente.

Sunt entuziasmata sa merg la urmatorul atelier care se va tine probabil la Teatrul Odeon.

Jinni.com este un site care iti sugereaza filme pe care ti-ar placea sa le vezi potrivit gusturilor tale.

Este un proiect foarte interesant pentru ca iti permite sa filtrezi filmele in functie de mai multe criterii: stare de spirit, gen, audienta, intriga, timpul/perioada, apreciere. 

Iti permite de asemenea sa-ti salvezi un wish list, sa iti salvezi cautarea facuta, sa-ti afli ‘gustul’ in materie de filme si te indruma spre site-uri unde poti cumpara dvd-ul cu filmul.

Fiind inca in beta, insa, are mai multe bug-uri sau probleme de finete care adunate fac experienta user-ului mai greoaie.

Cateva dintre ele, pe care le-am identificat eu, ar fi:

- odata ce ai adaugat un film la wish list el nu dispare din sugestii;
- odata ce ai oferit un rating la un film ar trebui si el eliminat din sugestii (se presupune ca l-ai vazut) sau ar trebui sa ofere posibilitatea marcarii filmelor vazute;
- in dropdown-ul de sugestii nu se poate naviga cu sagetile (cel putin nu in Google Chrome);
- fiecare poza genereaza un pop-up la mouse over care dispare insa daca incerci sa te plimbi in el si sa dai click-uri;
- nu se incarca extraordinar de repede;

Sper sa rezolve toate problemele acestea cat mai repede pentru ca acest site este un mare plus in industria cinematografica.

Un site similar dar la o scara mai mica a facut si un compatriot de-al nostru: Andrei Oghina. Proiectul se numeste TasteKid si este la randul lui destul de interesant.

De cand am vazut afisul acestui film am fost foarte nerabdatoare sa-l vad.

L-am vazut intr-un final zilele trecute si surpriza: am fost foarte dezamagita, pana si eu care sunt fana a genului asta de filme.

In primul rand  nu pot sa nu remarc asemanarea cu lung metrajul Sex and the city. Apoi faptul ca singurul barbat din film a fost copilasul nou nascut nu mi s-a parut o idee interesanta. (Scriind propozitia anterioara m-am gandit ca producatoarea trebuie sa fie femeie si am avut dreptate.)

Interpretarile lui Meg Ryan si Annette Bening au fost bune in schimb actritele Debra Messing si Jada Smith pareau a fi in plus. 

Concluzionand, asa cum spunea un proverb oriental, “asteapta-te la nimic si nu vei fi niciodata dezamagit”.

Designul acestui blog nu este 100% gata. Sunt cateva lucruri care nu-mi plac dar nu stiu cum sa le schimb (A) , care nu-mi plac si stiu cum sa le schimb (B) si unele de care am uitat (C).

Sa le luam pe rand:

A
- designul boxului de search (parca nu se potriveste cu restul)
- integrarea logo-ului in backgroundul header-ului 

B
- footer-ul
- butonul de submit de la comentarii
- bara cu postul din urma/ce urmeaza

C
- data articolului in pagina de articol
- numarul de comentarii la fiecare articol pe prima pagina

In plus mai am cateva idei de mini-sectiuni pe care s-ar putea sa le adaug pe dreapta. Abia astept sa-l termin si sa fie exact pe gustul meu.

Mai devreme am aflat despre Ocarina, o aplicatie Iphone care iti permite sa … canti la iPhone. 

De cand am aflat de iPhone am fost atrasa de modul neconventional prin care poti interactiona cu acesta: natural si usor. Ocarina insa duce ideea de interactiune la alt nivel. Sa poti sa sufli in iPhone si sa apesi pe diferite spoturi pe suprafata lui pentru a da nastere unei melodii mi se pare genial. 

Oricum apropos de experienta ta cu un mobile device cel mai interesant mi s-a parut conceptul Aurora prezentat aici.

Marturisesc ca nu vazusem cele doua filme despre care am mentionat in postul anterior: Minority Report si Children of Men. Curioasa sa aflu daca au avut dreptate criticii l-am descarcat pe primul dintre ele si l-am vizionat seara trecuta.

Intr-adevar am vazut cateva elemente minore care par a fi asemanatoare cu ce am vazut in Babylon AD: faptul ca putea deplasa elemente cu mainile, faptul ca a trebuit sa se injecteze in gat pentru a nu fi recunoscut si binenteles ideea de fiinta superioara care poate prevede ce se va intampla. Toate astea insa mi s-au parut niste elemente nesemnificative si nu pot spune ca Babylon A.D. nu a fost un film interesant din cauza asta.

Ramane sa vad si Children of men pentru a-mi forma parerea completa.

Legat de povestea din filmul Minority Report este un lucru pe care nu l-am inteles. Cum anume a fost facuta inscenarea? Cum a determinat seful politiei ca Agatha sa aiba o previziune falsa?

M-am uitat aseara la Babylon A.D., noul film cu Vin Diesel. Desi nu pot sa spun ca sunt fan Vin Diesel filmul acesta mi-a placut. Nu am mai vazut de mult un film care sa combine sci-fi-ul cu aventura si un oarecare romantism.

Rotten Tomatoes, in schimb, este cat se poate de dur la adresa scenariului si interpretarii criticand faptul ca producatorul s-a inspirat din filme precum Minory Report sau Children of Men si ca distribuirea lui Vin Dieasel in acest film a fost o decizie proasta.

E adevarat ca primul lucru pe care l-am gandit cand a inceput filmul a fost ca vocea lui nu prea se potriveste si e cam grosolana si finalul a fost de asemenea cam brusc, insa in rest mi-a placut foarte mult amintindu-mi de filme precum Mad Max sau Waterworld. 

Pentru amatorii genului filmul merita vazut.

Intotdeauna a existat in mine o lupta intre dorinta de aventura si nevoia de stabilitate.

Daca am parte de prea multa aventura obosesc. Daca am parte de prea multa stabilitate ma plictisesc. Solutia e simpla: sa le imbin.

Dar cum aduci aventura in viata ta cand stabilitatea e asa relaxanta si nu prea aduce cu ea creativitate si cum iti potolesti gandurile aventuroase cand ele te fac sa te simti atat de bine? 

Citesc acum o carte despre pasiune si stabilitate. Poate imi va oferi raspunsul.