De ceva timp am inceput sa fac portrete. Unele imi ies, altele mai putin. Nu intentionez sa ma specializez in asta. Intentionez sa cunosc perfect intreg corpul uman. Binenteles. este mai atragator sa desenezi fete decat membre sau altceva.

M-am axat mai mult pe barbati iar cand am incercat sa fac si femei, in ultimele zile, mi-am dat seama cata dreptate are doamne mea profesoara cand spune ca cel mai greu de desenat sunt oamenii frumosi pentru ca sunt simetrici.

Nu experimentez foarte mult de la un desen la altul, cred ca din comoditate. Schimbarile pe care le fac in modul de a desena sunt minore insa incet incet introduc si ceva nou: fie ca e vorba de a combina doua materiale de desenat, fie ca e vorba de cat contrast are lucrarea. O sa ma mai gandesc la asta. Cred ca trebuie sa risc mai mult, sa ma joc mai mult, sa am mai mult curaj.

Nu prea m-am gandit la asta pana acum.

Nu mi-am pus problema ca petrecand mult timp pe internet: google, retele sociale, messenger, mail de fapt irosesc mult timp si mai ales imi statornicesc din ce in ce mai mult un obicei: acela de a actiona dezorganizat si mai mult condusa de trend-urile de pe internet.

Pana acum am fost fermecata de rapiditatea cu care informatia circula si dominata de o dorinta avida de a descoperi cat mai multe, de a beneficia la maxim de aceasta comoara care este internetul.

Schimbarea atitudinii (sau dorinta de a face acest lucru) a venit in ultimul timp cand am un scop atat de bine definit si pe care mi-l doresc implinit cat mai repede. Acesta nu se poate realiza stand online ci lucrand offline si studiind organizat.

Ei bine ma intreb acum, dupa multi ani de online, cum sa scap de tentatia lui.

Ca sa aflu raspunsul trebuie sa vad cum se manifesta tentatia.

1. Deseori imi vine cate o idee pe care trebuie sa fac research: fie ca este un cuvant pe care nu-l stiu si vreau sa-l caut in dexonline, fie ca aud de o personalitate pentru prima oara si vreau sa citesc despre ea, fie ca aflu despre un filmulet funny de pe youtube … reactia este sa caut imediat pe Google.

Solutie: o agenda pe care imi notez toate aceste nevoi ultra-urgente. Mai tarziu le voi selecta doar pe cele care mi se vor parea cu adevarat importante si le voi studia pe rand.

2. Care este primul lucru pe care il fac cand deschid calculatorul? Deschid Twitter, Facebook, Mails. Se iroseste cel putin o ora de dimineata cand se presupune ca esti cel mai in forma.

Solutie: Renunt la retelele sociale si le verific mai tarziu in pauza de masa sau seara inainte de culcare. Pot sa fac asta? Nu stiu… dar pot incerca.

3. Rasfoirea blogurilor. Aici problema nu este asa mare. Nu citesc multe bloguri iar cele care nu au legatura cu designul se pot numara pe degete. Am incercat la un moment dat sa citesc business. Inutil. Nu ma intereseaza.

4. Mess-ul. Ei bine aici e dificil. Nu sunt de acord cu a sta pe invisible pe mess. Fie esti online, fie nu esti. Iar daca esti online nu poti sa pui mesaje la status de genul “nu ma deranjati pentru nimic in lume“. Mi se pare absurd. Mai bine iesi. Aici solutia este sa nu te intinzi la discutie cand esti ocupat si sa-ti stabilesti niste intervale cand poti vorbi mai mult.

Cam astea sunt regulile pe care pot sa mi le pun eu.

Sunt asaltata de lepse de la Luiza.

Acum ar trebui sa enunt 10 porunci, reguli dupa care ma ghidez eu in viata. A fost funny pentru ca m-am intrebat in primul rand daca exista. Da, sunt cateva lucruri insa nu le-am pus niciodata la un loc si nici nu pot spune ca le respect intocmai ci sunt mai degraba un ideal la care aspir sau o directie care mi-o impun si incerc sa o respect. Cu siguranta sunt chestii in care cred cu tarie.

1. Fii curajos.

2. Fii autentic.

3. Fii milostiv.

4. Fii iertator.

5. Iubeste natura.

6. Iubeste viata.

7. Iubeste frumosul.

8. Mergi inainte.

9. Ai incredere.

10. Viseaza.

Le-am insirat in ordinea in care mi-au venit in minte si nu am stat foarte mult sa ma gandesc. Au venit din suflet.

Asa si ca sa i-o fac lui Boar ii pasez lui leapsa. Nah.

Nu citesc poezii. Probabil ca nu le-am prins insa gustul. Poate cand voi fii batranica voi citi.

Aceasta este o leapsa primita de la Luiza.

Am cautat pe net cateva poezii despre femei si am dat peste Warning de Jenny Joseph, care este dupa cum zice Wikipedia cea mai populara poezie de  dupa razboi din UK.

When I am an old woman I shall wear purple
With a red hat which doesn’t go, and doesn’t suit me.
And I shall spend my pension on brandy and summer gloves
And satin sandals, and say we’ve no money for butter.
I shall sit down on the pavement when I’m tired
And gobble up samples in shops and press alarm bells
And run my stick along the public railings
And make up for the sobriety of my youth.
I shall go out in my slippers in the rain
And pick flowers in other people’s gardens
And learn to spit.

You can wear terrible shirts and grow more fat
And eat three pounds of sausages at a go
Or only bread and pickle for a week
And hoard pens and pencils and beermats and things in boxes.

But now we must have clothes that keep us dry
And pay our rent and not swear in the street
And set a good example for the children.
We must have friends to dinner and read the papers.

But maybe I ought to practice a little now?
So people who know me are not too shocked and surprised
When suddenly I am old, and start to wear purple.

Mai jos este traducerea, mai mult sau mai putin exacta, fara a fi insa poetica.

Cand voi fi batrana voi purta violet
Cu o palarie rosie care nu se asorteaza si care nu mi se potriveste.
Si imi voi cheltui pensia pe beandy si pe manusi de vara
Si sandale de satin si voi spune ca nu mai sunt bani pentru unt.
Ma voi aseza pe trotuar cand sunt obosita
Voi incerca toate produsele in magazine si voi apasa semnalele de alarma
Si voi atinge cu bastonul gardurile publice
Si imi voi lua revansa pentru toata sobrietatea din tinerete.
Voi iesi in papuci in ploaie
Si voi culege flori din gradinile altora
Si voi invata sa scuip.

Poti sa porti tricouri oribile si sa te ingrasi mai mult
Si sa mananci 1 kil jumate de carnati dintr-un foc
Sau doar paine cu muraturi pentru o saptamana
Si sa strangi creioane si stilorui si suporturi de pahare in cutii

Dar acum trebuie sa avem haine care ne tin uscati
Si sa ne platim chiria si sa nu injuram in strada
Si sa dam un exemplu bun copiilor
Trebuie sa invitam prietenii la cina si sa citim ziarele.

Dar poate ar trebui sa exersez putin de acum?
Astfel ca oamenii care ma cunosc sa nu fie prea socati si surprinsi
Cand dintr-odata, batrana fiind, voi incepe sa port violet.

Mi-a placut si mentionez ca fac unele dintre lucrurile de mai sus fara a fi batrana. Cu siguranta pana la batranete le voi fi facut pe toate. :))

Iata si poza care merge cu ea.

Artnatomia este o aplicatie care iti arata care sunt muschii fetei si ce expresii faciale produc ei. Este foarte utila pentru cei ce deseneaza portrete mai ales din imaginatie.

Pentru mine explicatiile in engleza cu termeni de anatomie sunt putin greoaie dar oricum cel mai important este sa analizezi imaginile si animatiile. Sunt revelatoare.

Iata link-ul: http://www.artnatomia.net/uk/artnatomyApplication.html

La cursul de arte plastice este frumos pentru ca doamna profesoara, Violeta Antonovici, are un fel aparte de a preda si de a fi.

Nu pot sa spun ca nu am avut norocul sa dau peste profesori buni de-alungul scolii. Am avut, insa, nu am avut ocazia sa ma apropii prea mult sufleteste de ei.

Acum este diferit. Este si datorita materiei predate. Nu poti sa inveti arte plastice fara sa-ti deschizi sufletul. Este minunat sa vezi cum un om cu o personalitate puternica stie sa ofere fiecaruia lauda cuvenita (pentru ca are una pentru fiecare),  stie sa aiba rabdare pana cand considera ca elevul este pregatit sa-i asculte critica si poate sa isi arate elevilor sai fara retinere emotiile pe care arta le starneste in dansa.

Am inceput acest curs ca un prim pas in noul drum ales, acela de designer grafic. Inca nu ma pot numi astfel insa simt cum ma schimb si cum ma ajuta acest curs sa cresc. Multe din sfaturile, de altfel simple, pe care le ascult la curs mi se intampla sa mi le amintesc in momentul cand lucrez ceva pentru un design web… fie ca editez o poza si imi dau seama ca lumina nu e suficienta, fie ca pozitionez un element intr-un design si-mi dau seama ca nu este echilibrata compozitia… incet incet, prin exercitiu, se formeaza acea deprindere pe care designerii experimentati o au.

Am reusit saptamana trecuta sa pozez toate picturile facute pana acum. Uitandu-ma in urma sunt fericita cu ce am facut pana acum. Mai jos sunt cateva dintre ele.