In perioada 15- 22 August am fost in cantonament in Fagaras cu clubul turistic ecologic Roza Vanturilor.

Am plecat sambata de dimineata la ora 6:30 cu autocarul. Destinatia: Cabana Piscul Negru. Am ajuns aici in jurul orei 12 si am campat.

In primele doua zile nu am facut trasee. Ne-am aranjat corturile, am facut echipele care vor gati in fiecare zi, am facut mancare, baietii au adus lemne din padure, am stat in jurul focului, am glumit, am barfit…

Luni a venit timpul primului traseu, spre Varful Lespezi. Cum nu mai urcasem pe munte din mai, cand am fost in Ciucas, pentru mine a fost greu sa ajung pe varf. Eram mereu la 100m in spatele grupului si abia reuseam sa fac urmatorul pas. Din fericire am niste colegi foarte draguti. Beatrice (zisa Minora) mi-a imprumutat betele ei si cu totii m-au felicitat cand, in sfarsit, dupa vreo 20 de minute am reusit si eu sa ajung in varf.

La coborare intotdeauna este mai usor, asta binenteles daca stii sa calci. Pentru ca altfel poti sa-ti distrugi unghiile de la picioare sau sa-ti sucest gleznele.

A fost un traseu de 6-7 ore. Ne-am intors la tabara pentru a pregati masa de dupa amiaza si cina.

Marti destinatia a fost Varful Negoiu. Traseul a fost mai lung si mai greu si din pacate nu am reusit sa ajung in varf. M-am oprit la Lacul Caltun, unde de altfel, este o priveliste superba. Ajunsi acolo am stat putin in refugiu, sa ne incalzim, pentru ca afara era ceata si frig. Am intalnit niste oameni draguti care plecasera singuri prin Fagaras pentru o tura de doua saptamani. Am stat putin de vorba cu ei dupa care ne-am intors catre tabara, singuri, doar eu si Dima.

Miercuri am facut rapel. A fost o experienta foarte placuta. Stiam ca o sa ma descurc si asa a fost.

Joi am mers catre Vf Vanatoarea lui Buteanu. Pana sa ajungem acolo trebuia sa trecem pe la Lacul Capra. Vremea nu a fost cu noi si ne-am oprit la Lacul Capra, pentru ca apoi sa ne intoarcem pe un alt traseu, pe la Balea Lac, unde de altfel ne-am oprit sa bem un ceai, o bere, dupa preferinte.

Vineri am facut orientare si tiroliana.

Pentru orientare s-au creat echipe de catre 3 oameni dintre care unul era cel care tinea busola si indica directia de mers si ceilalti doi erau cautatorii. Am cazut in echipa cu Teo si Stefan, intrucat s-au tras la sorti echipele. Desi am insistat sa fiu cea care tine busola, Teo s-a incapatanat sa fie el in acest rol asa ca am fost nevoita sa fiu cautator si sa ma misc foarte repede. Mi-era teama de asta insa m-am descurcat foarte bine. Ca dovada ca echipa noastra a castigat concursul.

Tiroliana nu am reusit sa fac pentru ca nu am avut suficienta forta in brate si nici suficienta determinare. M-am enervat dupa ce am cazut de 3 ori in ham si ma roteam in jurul corzii si am renuntat.

Cu putin efort si putina vointa in viitor voi ajunge si pe Negoiu si voi face si tiroliana. :)