De cateva zile citesc o carte intitulata Curajul de a fi tu insuti de Jacque Salomé. Am cumparat-o in weekend de la Targul de carte Kilipirim si se pare ca am facut o alegere foarte buna.

Mi-am zis de mai multe ori in timp ce o citeam “Cartea asta a fost scrisa pentru mine”. Autorul ne vorbeste intr-o maniera personala si usor de inteles despre principalele evenimente intalnite in viata fiecaruia dintre noi si care inevitabil ne transforma. Printre altele ni se povesteste despre componentele negative din fiecare, despre doliile pe care le purtam, despre cum ne pot afecta fizic sentimentele negative nemanifestate.

Cartea m-a impresionat de la primele pagini oferindu-mi un posibil raspuns la o intrebare care m-a macinat mult timp anul acesta. Iata extrasul revelator:

… asemenea oricarei fiinte umane sunt purtatorul unui dar fabulos, cel al vietii care mi-a fost lasata in grija inca de la conceperea mea. Un dar imaterial dar foarte real si tangibil, alcatuit dintr-o suma, dintr-o masa de energie si de iubire universala care mi-a fost incredintata si fata de care am datoria, asemeni oricarui alt barbat sau femeie, sa o dezvolt intr-o forma unica, cu toata libertatea posibila.

Intr-adevar tine de responsabilitatea mea:

• fie sa consum pur si simplu, sa risipesc, aceasta iubire si aceasta energie;
• fie sa le amplific si sa le dezvolt;