Am inceput-o cand inca eram la cursul de pictura. Se vrea o reprezentare nonconformista sau modernista a Evei in momentul in care comite pacatul originar. Am schitat-o atunci in graba fara sa am vreun gand de a o continua si in ce fel. Zilele acestea am scos-o din dulap si am terminat-o. A fost a doua lucrare careia i-am dedicat mai mult timp si seriozitate. In general pictez in graba, parca abia asteptand sa scap.

Prima a fost lucrarea pentru expozitie. Ambele sunt compozitii, care au in centru femei si teme mai putin vesele.

Probabil ca voi continua sa abordez astfel de teme pentru o perioada desi nu este directia in care vreau sa ma indrept.

As vrea ca ceea ce pictez, ceea ce creez in genera,l sa bucure oamenii, nu sa-i intristeze. In acelasi timp nu vreau sa ignor nici o idee pe care o am si stiu ca in timp ideile ciudate vor fi inlocuite cu unele mai vesele.

Vi s-a intamplat sa vreti sa argumentati ceva dar sa nu gasiti exact cuvintele potrivite sau exemplul necesar pentru a va face intelesi?

Citeam de curand articolul acesta care vine in sprijinul ideii mele. Internetul este in continua schimbare, evolueaza cu o viteza nebanuita si asa se intampla si cu comportamentul internautului.

Sunt multe idei care in urma cu un an, poate cateva luni, erau adevarate si acum nu mai sunt.

Ideea ca oamenii nu dau scroll si trebuie pus totul in prima parte a ecranului este un exemplu de comportament “expirat” al internautului si autorul articolului o explica foarte bine.
As spune ca odata cu invazia de blog-uri sau de galerii foto (doua exemple care mi-au venit rapid in minte), oamenii sunt chiar tentati sa dea scroll.

In plus nu cred ca mai suntem in perioada cand putem “pacali” utilizatorul, inghesuind totul in partea de sus sau folosind tot felul de smecherii pentru a-l face sa dea click.

Din contra, utilizatotul de internet este din ce in ce mai destept si s-a obisnuit sa filtreze informatia. Cred ca manifestand respect pentru timpul acestuia putem sa-i captam atentia. Odata captata, acesta va stii sa caute ce-l intereseaza chiar daca informatia se afla la distanta de mai multe scroll-uri.

Am publicat aici o parte din lucrarile facute la cursul de pictura de la Cercul Militar. Mai jos sunt altele facute in a doua parte a cursului.

S-a terminat cursul de Arte Plastice de la Cercul Militar National. La final de curs fiecare cursant a facut cate o lucrare pentru expozitie. Ieri am avut vernisajul intr-o sala micuta si draguta unde s-au inghesuit o gramada de oameni, prietenii si rudele cursantilor, pentru a vedea rezultatul muncii de un an.

Ma bucur ca am urmat acest curs si cu siguranta voi reveni la anul. Am avut norocul s-o cunosc pe doamna profesoara Violeta Antonovici si astfel mi-am dat seama cat de importanta este relatia dintre profesor si elev. Este prima profesoara de care ma simt apropiata sufleteste si acest lucru m-a ajutat foarte mult. Un alt motiv de bucurie este si faptul ca am inceput sa ma cunosc mai bine. Pictura te ajuta in acest sens.

Cateva poze de la vernisaj puteti gasi pe blogul Luizei. Din pacate eu nu mai am aparat de fotografiat. :)

Thinking with type este prima carte citita despre typography. Am cautat mult pana s-o descopar. Doream o carte care sa vorbeasca despre the basics.
Exista mai multe carti interesante pe acest subiect insa din cate m-am documentat aceasta este singura care se adreseaza incepatorilor si o face intr-o maniera organizata si usor de digerat.

Cartea este structurata in trei capitole: Letter, Text, Grid.

• Letter. Vorbeste despre anatomia unei litere cat si putina istorie
  “When choosing a font, graphic designers consider the history of typefaces and their current connotations as well as their formal qualities.”
• Text: Aflam cum trebuie tratat un paragraf sau un bloc de text
  “One of design’s humane function is to help readers avoid reading”
• Grid: Sisteme de organizare a continutului pe mai multe medii
  “Designers focus much of their energy on margins, edges, and empty spaces, elements that oscillate between present and absent, visible and invisible.”

In incheiere Ellen Lupton ne da cateva lectii scurte despre punctuatie.

De ceva timp am inceput sa fac portrete. Unele imi ies, altele mai putin. Nu intentionez sa ma specializez in asta. Intentionez sa cunosc perfect intreg corpul uman. Binenteles. este mai atragator sa desenezi fete decat membre sau altceva.

M-am axat mai mult pe barbati iar cand am incercat sa fac si femei, in ultimele zile, mi-am dat seama cata dreptate are doamne mea profesoara cand spune ca cel mai greu de desenat sunt oamenii frumosi pentru ca sunt simetrici.

Nu experimentez foarte mult de la un desen la altul, cred ca din comoditate. Schimbarile pe care le fac in modul de a desena sunt minore insa incet incet introduc si ceva nou: fie ca e vorba de a combina doua materiale de desenat, fie ca e vorba de cat contrast are lucrarea. O sa ma mai gandesc la asta. Cred ca trebuie sa risc mai mult, sa ma joc mai mult, sa am mai mult curaj.

La cursul de arte plastice este frumos pentru ca doamna profesoara, Violeta Antonovici, are un fel aparte de a preda si de a fi.

Nu pot sa spun ca nu am avut norocul sa dau peste profesori buni de-alungul scolii. Am avut, insa, nu am avut ocazia sa ma apropii prea mult sufleteste de ei.

Acum este diferit. Este si datorita materiei predate. Nu poti sa inveti arte plastice fara sa-ti deschizi sufletul. Este minunat sa vezi cum un om cu o personalitate puternica stie sa ofere fiecaruia lauda cuvenita (pentru ca are una pentru fiecare),  stie sa aiba rabdare pana cand considera ca elevul este pregatit sa-i asculte critica si poate sa isi arate elevilor sai fara retinere emotiile pe care arta le starneste in dansa.

Am inceput acest curs ca un prim pas in noul drum ales, acela de designer grafic. Inca nu ma pot numi astfel insa simt cum ma schimb si cum ma ajuta acest curs sa cresc. Multe din sfaturile, de altfel simple, pe care le ascult la curs mi se intampla sa mi le amintesc in momentul cand lucrez ceva pentru un design web… fie ca editez o poza si imi dau seama ca lumina nu e suficienta, fie ca pozitionez un element intr-un design si-mi dau seama ca nu este echilibrata compozitia… incet incet, prin exercitiu, se formeaza acea deprindere pe care designerii experimentati o au.

Am reusit saptamana trecuta sa pozez toate picturile facute pana acum. Uitandu-ma in urma sunt fericita cu ce am facut pana acum. Mai jos sunt cateva dintre ele.

Zilele trecute am vazut filmul Helvetica. Nu am putut sa-l vad intr-o singura repriza. Am avut nevoie de 3 zile pentru a-l vedea. Unele secvente a trebuit sa le vad de doua ori.

Filmul este un documentar creat in jurul celui mai cunoscut si mai folosit font din ultimii zeci de ani: Helvetica. Unii il detesta, altii il iubesc, majoritatea il respecta. Oricum ar fi Helvetica nu poate trece indiferent.

Primul nume al fontului a fost Neue Haas Grotesk insa dorinta celor ce l-au creat era sa devina un font larg raspandint in Europa deci nu putea sa pastreze acest nume greu de pronuntat. S-a propus mai tarziu sa se numeasca Helvetia dupa numele latin al Elvetiei insa nu toti cei implicati in procesul decizional au fost de acord. Urmatoarea propunere care a fost si acceptata a fost Helvetica.

Multi designeri de fonturi celebri au dat curs invitatiei lui Gary Hustvit pentru a impartasi cate putin despre parerile, experientele si amintirile lor in legatura cu Helvetica.

Un film minunat pe care il voi vedea de mai multe ori pentru ca sunt sigura ca sunt o multime de detalii noi pe care le voi descoperi la fiecare vizionare.

Verdana a fost creat in 1996 de catre Matthew Carter la cererea Virginiei Howlett care lucra pe vremea aceea la Microsoft. Inainte de Verdana exista fontul MS Sans Serif care avea dezavantajul de a avea doar doua marimi si a nu fi scalabil. S-a simtit nevoia unui font scalabil si lizibil si astfel a luat nastere Verdana.

Matthew Carter este si designerul fonturilor: Georgia si Tahoma. Tahoma, de fapt, este o versiune condensata a fontului Verdana. Acesta din urma este foarte lat si nu se preteaza pentru heading-uri asa ca poate fi inlocuit cu incredere cu Tahoma.

Numele de Verdana este o combinatie intre Verde (Washington-ul si Seattle-ul sunt recunoscute ca niste zone verzi)  si Ana (numele fiicei mai mari a Virginiei).

De la aparitia lui, fontul a devenit foarte popular fiind pe locul 5 in preferintele utilizatorilor de Windows si pe locul 6 in preferintele utilizatorilor de MAC OS.

Zilele trecute am descoperit un artist minunat citind acest articol pe Abduzeedo. Se numeste Leonid Afremov si picteaza cu cutitul in ulei. Lucrarile sale se remarca dupa cum puteti vede mai jos prin folosirea excelenta a luminii si culorii.

Personal cred ca lucrarile sale sunt exceptionale. M-au dus cu gandul la stilul eye-candy din design-ul web si primul cuvant care mi-a venit in minte a fost “delicios”.

Automn Kiss - Leonid Afremov

Dupa ce l-am vazut pictand intr-un filmulet de pe youtube (mai jos) am devenit foarte curioasa legat de tehnica folosita de el. Am aflat ca folosirea cutitului are cateva avantaje in fata pensulii: rapiditatea aplicarii vopselei, flexibilitatea cutitului care permite aplicarea vopselei in forme si marimi diverse, usurinta curatirii cutitului.

Abia astept sa incerc si eu!