Staring at the sun sau, in traducerea mea, Privind fix la soare este o carte ce trateaza anxietatea in fata mortii si cum sa o depasesti. Irvin Yalom, autorul acestei carti, este un profesor de psihologie de la Universitatea Stanford si un cunoscut psiho terapeut si scriitor.

Cartea doreste a face diferenta intre frica de moarte pe care o simtim cu totii si teroarea cu care unii  se pot confrunta in diverse stadii ale vietii. Teroarea este cea care acapareaza fiinta umana, ii influenteaza alegerile si o priveaza de liniste.

Dr. Yalom considera ca frica, gandurile legate de moarte sunt inhibate din primii ani de viata si pana la pubertate, ca apoi acestea sa erupa brusc, in adolescenta: unii se gandesc la sinucidere, altii prefera roluri de executori in jocurile video sau vizioneaza filme horror. Altii sfideaza moartea asumnadu-si riscuri foarte mari.

Pe masura ce adolescentul se maturizeaza, frica de moarte este inlocuita cu alte doua preocupari majore: intemeierea unei familii si construirea unei cariere.  Apoi, pe la mijlocul vietii, frica de moarte revine: uneori in planul constient al individului, alteori mascata de alte frici/trairi.

Titlul acestei carti este o paralela intre greutatea de a privi fix soarele si greutatea de a te confrunta cu gandurile despre moarte.

De aceea, multi dintre noi ne formam metode prin care sa diminuam teroarea. Unii sunt salvati de o credinta puternica in D-zeu, altii se proiecteaza in viitor prin intermediul copiilor, altii se imbogatesc, devin faimosi etc.

Sunt multi totusi care pur si simplu nu pot sa faca fata acestui sentiment. Dr. Yalom ne da acces, in cartea sa, la multe sedinte de terapie avute cu indivizi mai tineri sau mai batrani, mai mult sau mai putin constienti de acest sentiment si ofera cateva metode de a accepta acest moment din existenta fiecaruia.

Iata cateva paragrafe care mi-au captat atentia:

While reflecting on the plane home about the reunion, Barbara had an epiphany that permitted her a new perspective on death. Perhaps death was not quite the annihilation she had thought. Perhaps it was not so essential that her person or even memories of her person survived. Perhaps the important thing was that her ripples persist, ripples of some act or idea that would help others attain joy and virtue in life, ripples that would fill her with pride and act to counter the immorality, horror, and violence monopolizing the mass media and the outside world.

It is only what we are that truly matters. A good conscience, Schopenhauer says, means more than a good reputation. Our greatest goal should be good health and intellectual wealth, which lead to an inexhaustible supply of ideas, independence, and a moral life. Inner equanimity stems from knowing that it is not things that disturb us, but our interpretations of things.

… you can take with you from this world nothing that you have received; you can take only what you have given. A secular interpretation of this drama (este vorba aici despre o drama religioasa medievala numita Everyman) suggests that rippling—that is, the realization of your good deeds, of your virtuous influence on others that persists beyond yourself—may soften the pain and loneliness of the final journey.

The way to value life, the way to feel compassion for others, the way to love anything with greatest depth is to be aware that these experiences are destined to be lost.

Oamenii din jurul tau sunt acolo fie pentru a te ajuta sa te vindeci fie pentru a-i ajuta sa se vindece. Este o idee intalnita intr-un articol citit recent.

Gandindu-ma mai mult la ea mi-am dat seama ca nu m-am intrebat niciodata ce as putea invata eu de la oamenii din jurul meu.  Pana la urma suntem cu totii din acelasi material.  O trasatura de caracter, un obicei pe care un om le are ar trebui sa le poata avea si altul.

M-am gandit apoi la prietenele mele si la ce invataturi pot extrage din felul in care isi traiesc viata. Le insir mai jos, fara a le mentiona si numele.

• Discretia si rabdarea sunt calitati nepretuite in relatia cu un barbat
• Sa fii mama nu te impiedica sa fii fericita, sa ai timp de tine insati, sa te dezvolti personal
• Perseverenta te poate aduce acolo unde-ti doresti
• Poti sa fii optimist chiar si in cele mai rele conditii
• Sportul iti poate aduce satisfactii nebanuite
• Autocunoasterea este un job full-time
• Nu este niciodata prea tarziu pentru a avea curajul sa visezi

Timpul liber a devenit foarte important pentru mine. Unul dintre motive este si faptul ca ma gandesc foarte des la moarte. Incerc sa ma impac cu ideea. Simt ca fac progrese.

Pe de alta parte aceste ganduri ma fac sa pretuiesc mai mult clipa. A devenit foarte important sa pot sa aleg cum sa-mi petrec tot timpul, sa am mai mult timp pentru a medita la diverse lucruri si a intelege toate intamplarile si oamenii  importanti din viata mea.

De asemenea, timpul liber, e bine stiut ca iti incarca bateriile atunci cand il petreci intr-un mod relaxant.

Stefan Sagmeister vorbeste despre puterea timpului liber intr-un talk pe TED. O data la 7 ani inchide firma sa de design pentru 1 an pentru a-si reincarca bateriile. Mi se pare genial. Ma bucur ca exista astfel de oameni.

In aprilie am fost in cantonamentul unei noi serii de cursanti la Roza Vanturilor. M-am imprietenit aici cu Adi care a adus cu el o carte despre meditatie de Krishnamurti. Am citit cateva pagini si m-a incitat. Revenind acasa l-am cautat pe net si am dat peste alta carte: Educatia si semnificatia vietii.

Krishnamurti pune accentul foarte mult pe explicarea notiunii de educatie. Pe intreg parcusul cartii se intoarce asupra acestei notiuni definind-o din nou. In acceptiunea sa educatia este cunoaseterea propriei persoane. Inlesnirea acestui proces la copii poate fi facuta de un educator adevarat,  prin aceasta intelegand un educator care reuseste sa ajute invatacelul nu facand uz de autoritate ci cooperand cu acesta, invatandul nu ce sa gandeasca ci cum sa gandeasca. De asemenea principalul rol al educatorului este de a observa cu rabdare si foarte mare atentie trasaturile, drepinderile, inclinatiile copilului si de a-i studia fricile si a-l ajuta sa scape de ele.

“The help we need does not lie outside ourselves. We do not have to beg for help; it comes without our seeking it when we are humble in our dedicated work, when we are open to the understanding of our daily trials and accidents.

We must avoid the conscious or unconscious craving for support and encouragement, for such craving creates its own response, which is always gratifying. It is comforting to have someone to encourage us, to give us a lead, to pacify us; but this habit of turning to another as a guide, as an authority, soon becomes a poison in our system. The moment we depend on another for guidance, we forget our original intention, which was to awaken individual freedom and intelligence.”

Nu prea m-am gandit la asta pana acum.

Nu mi-am pus problema ca petrecand mult timp pe internet: google, retele sociale, messenger, mail de fapt irosesc mult timp si mai ales imi statornicesc din ce in ce mai mult un obicei: acela de a actiona dezorganizat si mai mult condusa de trend-urile de pe internet.

Pana acum am fost fermecata de rapiditatea cu care informatia circula si dominata de o dorinta avida de a descoperi cat mai multe, de a beneficia la maxim de aceasta comoara care este internetul.

Schimbarea atitudinii (sau dorinta de a face acest lucru) a venit in ultimul timp cand am un scop atat de bine definit si pe care mi-l doresc implinit cat mai repede. Acesta nu se poate realiza stand online ci lucrand offline si studiind organizat.

Ei bine ma intreb acum, dupa multi ani de online, cum sa scap de tentatia lui.

Ca sa aflu raspunsul trebuie sa vad cum se manifesta tentatia.

1. Deseori imi vine cate o idee pe care trebuie sa fac research: fie ca este un cuvant pe care nu-l stiu si vreau sa-l caut in dexonline, fie ca aud de o personalitate pentru prima oara si vreau sa citesc despre ea, fie ca aflu despre un filmulet funny de pe youtube … reactia este sa caut imediat pe Google.

Solutie: o agenda pe care imi notez toate aceste nevoi ultra-urgente. Mai tarziu le voi selecta doar pe cele care mi se vor parea cu adevarat importante si le voi studia pe rand.

2. Care este primul lucru pe care il fac cand deschid calculatorul? Deschid Twitter, Facebook, Mails. Se iroseste cel putin o ora de dimineata cand se presupune ca esti cel mai in forma.

Solutie: Renunt la retelele sociale si le verific mai tarziu in pauza de masa sau seara inainte de culcare. Pot sa fac asta? Nu stiu… dar pot incerca.

3. Rasfoirea blogurilor. Aici problema nu este asa mare. Nu citesc multe bloguri iar cele care nu au legatura cu designul se pot numara pe degete. Am incercat la un moment dat sa citesc business. Inutil. Nu ma intereseaza.

4. Mess-ul. Ei bine aici e dificil. Nu sunt de acord cu a sta pe invisible pe mess. Fie esti online, fie nu esti. Iar daca esti online nu poti sa pui mesaje la status de genul “nu ma deranjati pentru nimic in lume“. Mi se pare absurd. Mai bine iesi. Aici solutia este sa nu te intinzi la discutie cand esti ocupat si sa-ti stabilesti niste intervale cand poti vorbi mai mult.

Cam astea sunt regulile pe care pot sa mi le pun eu.

Sunt asaltata de lepse de la Luiza.

Acum ar trebui sa enunt 10 porunci, reguli dupa care ma ghidez eu in viata. A fost funny pentru ca m-am intrebat in primul rand daca exista. Da, sunt cateva lucruri insa nu le-am pus niciodata la un loc si nici nu pot spune ca le respect intocmai ci sunt mai degraba un ideal la care aspir sau o directie care mi-o impun si incerc sa o respect. Cu siguranta sunt chestii in care cred cu tarie.

1. Fii curajos.

2. Fii autentic.

3. Fii milostiv.

4. Fii iertator.

5. Iubeste natura.

6. Iubeste viata.

7. Iubeste frumosul.

8. Mergi inainte.

9. Ai incredere.

10. Viseaza.

Le-am insirat in ordinea in care mi-au venit in minte si nu am stat foarte mult sa ma gandesc. Au venit din suflet.

Asa si ca sa i-o fac lui Boar ii pasez lui leapsa. Nah.

Nu citesc poezii. Probabil ca nu le-am prins insa gustul. Poate cand voi fii batranica voi citi.

Aceasta este o leapsa primita de la Luiza.

Am cautat pe net cateva poezii despre femei si am dat peste Warning de Jenny Joseph, care este dupa cum zice Wikipedia cea mai populara poezie de  dupa razboi din UK.

When I am an old woman I shall wear purple
With a red hat which doesn’t go, and doesn’t suit me.
And I shall spend my pension on brandy and summer gloves
And satin sandals, and say we’ve no money for butter.
I shall sit down on the pavement when I’m tired
And gobble up samples in shops and press alarm bells
And run my stick along the public railings
And make up for the sobriety of my youth.
I shall go out in my slippers in the rain
And pick flowers in other people’s gardens
And learn to spit.

You can wear terrible shirts and grow more fat
And eat three pounds of sausages at a go
Or only bread and pickle for a week
And hoard pens and pencils and beermats and things in boxes.

But now we must have clothes that keep us dry
And pay our rent and not swear in the street
And set a good example for the children.
We must have friends to dinner and read the papers.

But maybe I ought to practice a little now?
So people who know me are not too shocked and surprised
When suddenly I am old, and start to wear purple.

Mai jos este traducerea, mai mult sau mai putin exacta, fara a fi insa poetica.

Cand voi fi batrana voi purta violet
Cu o palarie rosie care nu se asorteaza si care nu mi se potriveste.
Si imi voi cheltui pensia pe beandy si pe manusi de vara
Si sandale de satin si voi spune ca nu mai sunt bani pentru unt.
Ma voi aseza pe trotuar cand sunt obosita
Voi incerca toate produsele in magazine si voi apasa semnalele de alarma
Si voi atinge cu bastonul gardurile publice
Si imi voi lua revansa pentru toata sobrietatea din tinerete.
Voi iesi in papuci in ploaie
Si voi culege flori din gradinile altora
Si voi invata sa scuip.

Poti sa porti tricouri oribile si sa te ingrasi mai mult
Si sa mananci 1 kil jumate de carnati dintr-un foc
Sau doar paine cu muraturi pentru o saptamana
Si sa strangi creioane si stilorui si suporturi de pahare in cutii

Dar acum trebuie sa avem haine care ne tin uscati
Si sa ne platim chiria si sa nu injuram in strada
Si sa dam un exemplu bun copiilor
Trebuie sa invitam prietenii la cina si sa citim ziarele.

Dar poate ar trebui sa exersez putin de acum?
Astfel ca oamenii care ma cunosc sa nu fie prea socati si surprinsi
Cand dintr-odata, batrana fiind, voi incepe sa port violet.

Mi-a placut si mentionez ca fac unele dintre lucrurile de mai sus fara a fi batrana. Cu siguranta pana la batranete le voi fi facut pe toate. :))

Iata si poza care merge cu ea.

Artnatomia este o aplicatie care iti arata care sunt muschii fetei si ce expresii faciale produc ei. Este foarte utila pentru cei ce deseneaza portrete mai ales din imaginatie.

Pentru mine explicatiile in engleza cu termeni de anatomie sunt putin greoaie dar oricum cel mai important este sa analizezi imaginile si animatiile. Sunt revelatoare.

Iata link-ul: http://www.artnatomia.net/uk/artnatomyApplication.html

De curand am inceput sa ma uit la anime-uri, filme de animatie japoneze. Cum a inceput totul? Una dintre melodiile mele preferate este Build me up buttercup si intotdeauna o ascult de pe youtube si ma uit la un anume filmulet unde sunt prezentate secvente din niste anime-uri.

Ei bine intr-o zi mi-a venit ideea sa caut aceste filme. In urma cautarilor am ajuns la alte filme si in cele din urma am descarcat Spirited Away, un anime de Oscar produs de Hayao Miyasaki. Nu m-am oprit aici. Am vazut mai apoi Howl’s Moving Castel si Ponyo.

Cateva cuvinte despre fiecare:

Spirited Away – Povestea unei fetite care devina prizoniera unei lumi a spiritelor impreuna cu parintii lor. Se lupta pentru a-i salva pe acestia care se transformasera in porci. Dincolo de asta este povestea unei fetite care isi descopera curajul prin intermediul dragostei.

Howl’s Moving Castle – O feta cuminte, singuratica este transformata de o vrajitoarea rea intr-o batrana. Ea porneste intr-o calatorie lunga pentru redobandirea tineretii. Pe acest drum intalneste dragostea si ajutarea barbatului iubit si a noilor prieteni pe care si-i face ajunge sa fie mai presus de aspectul ei exterior.

Ponyo – O poveste adorabila, pentru copii, despre o prietenie pura si de nedespartit dintre un baietel si un pestisor care vrea sa se transforme in fetita, despre frumusetea descoperirii celui de langa tine.  Amandoi sunt in stare sa renunte la ceva important pentru a fi impreuna.

Desi filmele lui Hayao nu contin efectele impresionante ale filmelor din ultimii ani, te surprind prin poveste si prin frumusetea lumii japoneze.

In continuare vreau sa vad doua filme japoneze mai vechi din trecare unul tot un anime de Miyazaki iar celalalt povestea adevarata a unui caine care ii ramane fidel stapanului sau chiar si dupa moartea acestuia.

Luiza sau vulpitza cum ii spune numele blogului mi-a dat aceasta leapsa. De obicei nu sunt adepta acestui joc insa acesta mi s-a parut interesanta.

1.  Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?

Nu indoi marginile cartii. Imi doresc sa folosesc semne de carte dar de cele mai multe ori uit sa le folosesc sau le ratacesc. De aceea uneori ma uit la numarul paginii sa stiu unde am ramas. Sau daca nu fac asta atunci mi se intampla sa citesc mai multe paragrafe din nou, ceea ce nu e o problema.

2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi dacă “da” care a fost aceasta?

Ah, intrebare capcana. Nu tin minte sa fi primit in ultimul timp. Sper ca nu gresesc. :))

3. Citiţi în baie?

O, da!

4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi dacă “da” care ar fi fost aceasta?

Da m-am gandit desi ar fi un proiect indraznet avand in vedere ca nu pot sa spun ca am citit multe carti. Nu cred ca oricine poate sa scrii o carte. In plus ai o responsabilitate destul de mare fata de viitorii tai cititori de a le oferi informatii bine documentate si de a nu le umple capul cu prostii. :)

5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?

Nu pot sa spun prea multe despre asta. Nu mi se intampla sa citesc colectii. De curand insa mi-am propus sa citesc toate cartile din colectia Jacques Salome de la editura Curtea Veche.

6. Care este cartea preferată?

Nu am, probabil datorita faptului ca nu am citit atat de multe. Imi plac foarte mult cartile de psihologie practica si cele ale lui Agatha Christie.

7. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?

Nu am facut asta pana acum.

8. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?

Da, mi-ar placea. Nu cred ca le-as spune ceva. As asculta.

9. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?

Da cu cei apropiati.

10. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?

Imi aleg cartile singura de cele mai multe ori de la targuri de carte sau din librarii. Ma uit la coperta, le rasfoiesc, citesc cateva paragrafe. Este o alegere impulsiva.

11. Care credeţi că este o lectură “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie să o citească?

Nu stiu.

12. Care este locul preferat pentru lectură?

In pat.

13. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?

Nu ascult muzica.

14. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?

Da, Harry Potter. Dar as citi majoritatea cartilor in format electronic. E adevarat ca e foarte placut sa poti mirosi o carte dar e la fel de placut sa poti mari dimensiunea fontului cand te dori ochi. :)

15. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?

Rar si carti imprumutate.

16. O carte este pentru mine… Cum aţi descrie o carte?

O bucatica dintr-un om.

Dau mai departe leapsa Alinutei care nu ezita sa ma taxeze de cate ori are ocazia pentru greselile mele gramaticale si lui Boar caruia i s-a parut interesanta aceasta leapsa.