Probabil multi ati auzit de M.C. Escher si obiectele lui imposibile iar daca nu, puteti vedea munca lui aici. Pana acum m-am rezumat la a ma minuna de realizarile sale fara sa imi pun prea multe intrebari.

Ei bine, aceste iluzii optice se bazeaza in primul rand pe faptul ca perceptia noastra este destul de constanta. De-a lungul timpului am inmagazinat in memorie/constiinta reprezentari standard pentru fiecare lucru pe care il vedem.  Atunci cand privim, facem apel la aceste reprezentari. Ochiul nostru nu inspecteaza in continuu mediul inconjurator pentru a observa, ca pentru prima oara, fiecare detaliu. De fapt, vedem cateva detalii ale unui obiect si apoi accesam reprezentarile standard din creierul nostru, apoi facem asocierea … “acela este un scaun, aceea este o cana”.  Asa se explica faptul ca uneori vedem caracteristici noi la obiecte pe care le-am avut in jurul nostru de mult timp …  si ne minunam.

Revenind la iluziile lui Escher, ni se par atat de impresionante pentru ca incercam sa le percem ca niste obiecte tridimensionale iar facand asta, automat ne este foarte greu sa intelegem cum au fost realizate.

Pentru un artist/designer este important sa observe cat mai mult, fara sa acceseze reprezentarile standard. Pentru un desenator, in mod special, este important sa fie capabil sa faca oricand shift-ul de la planul 3d la cel 2d. Vazand un obiect in plan 2d iti este mult mai usor sa-l reprezinti pe hartie.

Acest articol a pornit de la o iluzie care mi-a placut foarte mult. Se numeste Fereastra. Nu am reusit sa aflu cine este autorul, insa.

La prima vedere este o femeie goala, nu?

Daca te uiti cu atentie, nu este nici o femeie. Obiectele sunt aranjate in asa fel incat sa creeze iluzia unei femei goale.
De fapt este o imagine cu: un obiect de mobilier cu un ghiveci pe el, o pisica, o draperie, un pahar si niste rufe pe sarma.