De pe la inceputul acestui an am inceput sa ma gandesc in mod serios la sensul vietii. Binenteles ca nu este prima oara cand mi-am pus intrebarea “Care este sensul vietii?” insa este prima oara cand am facut atatea eforturi pentru a gasi un raspuns.

Inca nu am gasit un raspuns clar si concis si chiar ma intreb daca exista unul.

Am ajuns, insa, la niste serii de intrebari si la cateva concluzii. Iata-le:

1. “Sensul vietii este acelasi pentru toata lumea?”.

Raspuns:  Nu. Sensul vietii ni-l alegem fiecare dintre noi. Unii in mod rational, altii fara sa constientizeze.

2. “Cum stii ca ai gasit cu adevarat sensul vietii?”

Raspuns: Vei simti asta.  Cand simti o liniste interioara, cand simti ca totul este echilibrat si iti vine sa zambesti la tot ce te inconjoara atunci e de bine.

3. “Are rost sa ma intreb in continuu care este sensul vietii? Mi-e teama ca nu voi ajunge nicaieri. Mi-e teama ca imi voi da seama ca nu imi pot gasi un sens al vietii.”

Raspuns: Are rost. Este normal sa-mi fie teama pentru ca explorarea necunoscutului intotdeauna aduce cu ea teama. Trebuie sa-mi pastrez speranta. Cu siguranta exista un sens al vietii. Trebuie sa am puterea sa ma impac cu el sau sa lupt pentru el.

—-

De Pasti mi-am luat o saptamana libera special pentru a ma gandi la lucurile astea. Am fost la tara unde este liniste, aer curat, verdeata si unde lucrurile par mai simple.

Intr-adevar la tara lucrurile sunt mai simple. Orasul aduce cu el multe tentatii, multe optiuni … te ameteste.

M-am intrebat care poate sa fie sensul vietii pentru un om care se naste si moare la tara. Taranul mereu este obisnuit cu munca grea dar si cu traiul sanatos. Fiecare zi este asemanatoare pentru el. Deseori am auzit de la batranii de la tara ca traiesc pentru a-i ajuta pe copii cu o bucata de branza sau niste carne de Craciun.

Asta am vazut in satul bunicilor mei insa la televizor am vazut si altfel de sate: in care se pastreaza traditia, in care sunt oameni inventivi care creeaza ceva. Atunci m-am gandit: oamenii astia comparativ cu ceilati au dat un sens in plus vietii lor. Si de aici am ajuns la urmatoarea intrebare: Nu cumva sensul vietii are legatura cu explorarea si imbogatirea propriului univers plecand de la lucrurile care iti fac placere?

Pana acum ma gandeam la viata ca la o evolutie pe verticala. Ai un job si trebuie sa evoluezi in aceeasi directie pana ajungi la o pozitie de top. Ai o relatie care este ca si construirea unei case: pui caramida dupa caramida.

Acum ma intreb de ce sa nu fie o evolutie pe orizontala? Viata poate fi ca o retea. La inceput sa vezi doar niste noduri care te inconjoara, apoi sa ai curajul sa sari din nod in nod si sa stai in fiecare cat timp iti e bine apoi sa sari mai departe, sa te intorci daca vrei … sa-ti explorezi reteaua.

Pana aici am ajuns. Ma mai gandesc.