Am inceput-o cand inca eram la cursul de pictura. Se vrea o reprezentare nonconformista sau modernista a Evei in momentul in care comite pacatul originar. Am schitat-o atunci in graba fara sa am vreun gand de a o continua si in ce fel. Zilele acestea am scos-o din dulap si am terminat-o. A fost a doua lucrare careia i-am dedicat mai mult timp si seriozitate. In general pictez in graba, parca abia asteptand sa scap.

Prima a fost lucrarea pentru expozitie. Ambele sunt compozitii, care au in centru femei si teme mai putin vesele.

Probabil ca voi continua sa abordez astfel de teme pentru o perioada desi nu este directia in care vreau sa ma indrept.

As vrea ca ceea ce pictez, ceea ce creez in genera,l sa bucure oamenii, nu sa-i intristeze. In acelasi timp nu vreau sa ignor nici o idee pe care o am si stiu ca in timp ideile ciudate vor fi inlocuite cu unele mai vesele.

Am publicat aici o parte din lucrarile facute la cursul de pictura de la Cercul Militar. Mai jos sunt altele facute in a doua parte a cursului.

S-a terminat cursul de Arte Plastice de la Cercul Militar National. La final de curs fiecare cursant a facut cate o lucrare pentru expozitie. Ieri am avut vernisajul intr-o sala micuta si draguta unde s-au inghesuit o gramada de oameni, prietenii si rudele cursantilor, pentru a vedea rezultatul muncii de un an.

Ma bucur ca am urmat acest curs si cu siguranta voi reveni la anul. Am avut norocul s-o cunosc pe doamna profesoara Violeta Antonovici si astfel mi-am dat seama cat de importanta este relatia dintre profesor si elev. Este prima profesoara de care ma simt apropiata sufleteste si acest lucru m-a ajutat foarte mult. Un alt motiv de bucurie este si faptul ca am inceput sa ma cunosc mai bine. Pictura te ajuta in acest sens.

Cateva poze de la vernisaj puteti gasi pe blogul Luizei. Din pacate eu nu mai am aparat de fotografiat. :)

La cursul de arte plastice este frumos pentru ca doamna profesoara, Violeta Antonovici, are un fel aparte de a preda si de a fi.

Nu pot sa spun ca nu am avut norocul sa dau peste profesori buni de-alungul scolii. Am avut, insa, nu am avut ocazia sa ma apropii prea mult sufleteste de ei.

Acum este diferit. Este si datorita materiei predate. Nu poti sa inveti arte plastice fara sa-ti deschizi sufletul. Este minunat sa vezi cum un om cu o personalitate puternica stie sa ofere fiecaruia lauda cuvenita (pentru ca are una pentru fiecare),  stie sa aiba rabdare pana cand considera ca elevul este pregatit sa-i asculte critica si poate sa isi arate elevilor sai fara retinere emotiile pe care arta le starneste in dansa.

Am inceput acest curs ca un prim pas in noul drum ales, acela de designer grafic. Inca nu ma pot numi astfel insa simt cum ma schimb si cum ma ajuta acest curs sa cresc. Multe din sfaturile, de altfel simple, pe care le ascult la curs mi se intampla sa mi le amintesc in momentul cand lucrez ceva pentru un design web… fie ca editez o poza si imi dau seama ca lumina nu e suficienta, fie ca pozitionez un element intr-un design si-mi dau seama ca nu este echilibrata compozitia… incet incet, prin exercitiu, se formeaza acea deprindere pe care designerii experimentati o au.

Am reusit saptamana trecuta sa pozez toate picturile facute pana acum. Uitandu-ma in urma sunt fericita cu ce am facut pana acum. Mai jos sunt cateva dintre ele.

Unul dintre motivele pentru care imi place mult mai mult ce fac acum este ca munca mea este palpabila, ca pot sa arat cu degetul si sa zic “uite asta am facut eu”.

Nu am crezut ca pictura imi va aduce atata satisfactie. Ce sa mai zis despre faptul ca nu credeam ca voi avea rabdare sa pictez? Dar iata ca s-a intamplat si e o lectie in plus ca mai am multe de aflat despre mine insami. :)

Este minunat cand termini o lucrare de care esti multumit(a) cum te poate incarca aceasta cu energie si cum zburzi pe strada ranjind la toti trecatorii. Sunt fericita pentru decizia pe care am facut-o anul asta. Imi dau seama acum ca nu as fi putut obtine in momentul de fata WOW-ul de la un client care sa-mi ofere aceeasi stare de satisfactie pe care o am pictand sau facand un design web.

Zilele astea am facut o pictura sa zicem (desi nu-mi dau seama foarte bine daca genul se indreapta spre pictura sau arta decorativa – asta o sa-mi spuna dna profesoara la urmatoarea ora) care imi place foarte mult. Avansez incet incet.

Se numeste Venus din Mexic… si am tinut s-o botez pentru ca inca de cand am pus creionul pe hartie am inceput sa chicotesc gandindu-ma “ma tin de prostii” si asta pentru ca palaria aceea statea pe capul lui Venus ca nu avea unde sa stea. Eu am ales s-o includ in pictura. :D

Iata rezultatul.

Venus din Mexic