Unul dintre motivele pentru care imi place mult mai mult ce fac acum este ca munca mea este palpabila, ca pot sa arat cu degetul si sa zic “uite asta am facut eu”.

Nu am crezut ca pictura imi va aduce atata satisfactie. Ce sa mai zis despre faptul ca nu credeam ca voi avea rabdare sa pictez? Dar iata ca s-a intamplat si e o lectie in plus ca mai am multe de aflat despre mine insami. :)

Este minunat cand termini o lucrare de care esti multumit(a) cum te poate incarca aceasta cu energie si cum zburzi pe strada ranjind la toti trecatorii. Sunt fericita pentru decizia pe care am facut-o anul asta. Imi dau seama acum ca nu as fi putut obtine in momentul de fata WOW-ul de la un client care sa-mi ofere aceeasi stare de satisfactie pe care o am pictand sau facand un design web.

Zilele astea am facut o pictura sa zicem (desi nu-mi dau seama foarte bine daca genul se indreapta spre pictura sau arta decorativa – asta o sa-mi spuna dna profesoara la urmatoarea ora) care imi place foarte mult. Avansez incet incet.

Se numeste Venus din Mexic… si am tinut s-o botez pentru ca inca de cand am pus creionul pe hartie am inceput sa chicotesc gandindu-ma “ma tin de prostii” si asta pentru ca palaria aceea statea pe capul lui Venus ca nu avea unde sa stea. Eu am ales s-o includ in pictura. :D

Iata rezultatul.

Venus din Mexic