Nu mai vizionasem un film la cinema de mult. Mi-era dor de sentimentul acela… pe care nu-l pot descrie momentan.

Am ales comedia Yes Man cu Jim Carry. Stiam ca a mai avut o comedie in care era obligat sa spuna da la orice (sau poate confund acum actorul). Oricum eram curioasa sa vad despre ce este vorba.

Pe langa faptul ca a fost destul de amuzanta, mi-a produs si un insight. Mi s-a parut foarte important si urgent sa “spui da vietii” asa cum face si personajul principal si mi s-a parut foarte adevarat ca majoritatea oamenilor au o teama de a face ceea ce vor cu adevarat. Acesta e motivul pentru care oameni pe la varsta a doua au multe regrete, frustrari si sunt inversunati impotriva sistemului: pentru ca nu au avut curajul la timpul potrivit sa-si urmeze visul, sa spuna da vietii.

Singurul responsabil pentru ceea ce ti se intampla esti chiar tu.

(Am scris acest post pentru a ma motiva pe mine insami. Am impresia ca mi se transmite acelasi mejas prin o multitudine da cai si tot am tendinta sa-l uit. Pana la urma am sa-l bag la cap…)